Esofagita de reflux

Esofagita de refluxEsofagita de reflux este descoperită pe baza modificărilor ce apar atunci când un bolnav face un examen endoscopic. Această afecţiune poate fi însoţită de simptome sau acestea pot să lipsească. Leziunile sunt date de refluxul gastroesofagian care afectează mucoasa. Refluxul gastroesofagian poate exista şi dacă nu este esofagita, determinând boala de reflux gastroesofagian. Esofagita este prezentă la aproximativ 50 % din bolnavii cu simptome de reflux.

Conţinutul refluxului poate să influenţeze leziunile de la nivelul esofagului. Acidul clorhidric şi pepsina, în amestec cu acizii biliari şi enzimele pancreatice determină leziuni severe, posibilitatea unei hemoragii sau chiar a ulcerului Barret, mucoasa esofagului având o rezistenţă scăzută la aceşti factori de reflux.

Factorii de risc în esofagita de reflux sunt:

  • factori exogeni (din exterior): alimentele, alcoolul, medicamentele;
  • factori endogeni (din interior): hernia hiatală, obezitatea, stomacul operat, diabetul zaharat, distrofia musculară, boli de colagen (sclerodermia, dermatomiozita), sindromul intestinului iritabil.

Din punct de vedere macroscopic, mucoasa esofagului apare roşiatică, cu eroziuni acoperite sau nu de membrane fibrinoase, cu ulcer. Leziunile poate cuprinde circumferinţa esofagului, în parte sau în totalitate.

Simptomele pe care bolnavii le acuză sunt de mai multe tipuri, ele reprezentând suferinţa a mai multor organe de la nivelul abdominal sau toracic. Cele mai frecvente simptome sunt:

  • arsura retrosternală – este o senzaţie de arsură de la nivelul pieptului care are o acţiune iritantă. Apare mai des după mâncare sau în poziţie culcată. Se întâmplă frecevent să fie însoţit de regurgitarea (vomă) conţinutului din stomac ce ajunge până în gât, bolnavul acuzând faptul că simte gust de amar sau acru în gură.
  • durerea toracică – se prezintă ca o presiune ce apasă pieptul, fiind definită greu de către bolnavi. Intensitatea durerii este variabilă, uneori poate imita angina pectorală, infarctul miocardic şi anevrismul aortic.
  • disfagia (este durerea la înghiţire)- mai rar întâlnită şi demonstrează de obicei o stenoză esofagiană sau tulburări motorii.
  • greţuri , vărsături, balonări – reflectă întârzierea evacuării gastrice.

Diagnosticul pozitiv al esofagitei de reflux se bazează pe simptomele relatate de către bolnav şi examenele de laborator. Examenul endoscopic arată modificarea liniei Z şi prezenţa leziunilor esofagiene Esofagita de reflux are mai multe clasificări, clasificarea Savary-Miller şi clasificarea propusă la Los Angeles.

Clasificarea Savary-Miller este în funcţie de cât de grave sunt leziunile:

  • stadiul I se caracterizează prin prezenţa unor zone iritate, neconfluente la esofagul distal;
  • stadiul II arată prezenţa unor leziuni erozive, confluente, dar care nu acoperă în întregime esofagul;
  • stadiul III are zone hemoragice difuze pe toată circumferiţa esofagului, precum se găsesc şi exsudate pseudomembranoase;
  • stadiul IV se caracterizează prin asocierea cu ulcerul esofagian şi stenoza.

Clasificarea propusă de la Los Angeles are la bază întinderea leziunilor, astfel:

  • gradul A – una sau mai multe leziuni (ulceraţii) care să nu depăşească 5 mm;
  • gradul B – există cel puţin o leziune mai lungă de 5 mm dar care nu este continuă între vărfurile a două pliuri mucoase;
  • gradul C – eroziunea este cuprinsă între două pliuri ale mucoasei şi cuprinde aproximativ 75 % din esofag;
  • gradul D – leziunile cuprind peste 75 % din circumferinţa esofagului.

Complicaţiile ce pot apare pe parcursul bolii sunt:

  • sindromul Barret;
  • cancerul esofagian;
  • stenoza esofagiană;
  • hemoragia;
  • ulcerul esofagian.

Tratamentul constă în următoarele măsuri:

  • alimentaţia: regimul alimentar ocupă un loc important, evitându-se grăsimile în exces, alimentele acide (suc de roşii, pepsi, cola, cafea). Mâncarea trebuie porţionată, nu se mănâncă abundent; masa de seară trebuie se fie cu 2-3 ore înainte de culcare. Alcoolul şi cafeaua sunt contraindicate;
  • anumite medicamente trebuie excluse: anticolinergice, inhibitorii canalelor de calciu, xantine.

Indicaţiile pentru a face tratament chirurgical sunt:

  • esofagita ulcerativă;
  • esofagita hemoragică;
  • stenoza esofagiană;
  • aspiraţia bronhopulmonară;
  • sindromul Barret cu displazie severă.

Fii sociabil
1
facebook
Da o nota acestui articol:
1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars
nota obtinuta 5.00 din 5
(2 voturi)
Loading ... Loading ...

Nici un comentariu inca.

Lasa un raspuns

Mesaj